Un
strop de dragoste vremelnic
Radu GYR
ÎNGERUL
DIN JET
Adesea când
adormi, poete,
pe-un stih zbârlit de-mpotriviri
prin colturi luna îsi trimete
nãluci cu harfele subtiri.
Atunci, la masa unde-asearã
cuvântul dârz ca un mistret
sta ne-mblânzit în cãlimarã,
un înger fulgerã în jet.
La masã-n
locul tãu el pune
minunea mâinii pe condei.
Tu dormi si îngerul supune
silabe, strofe si trohei…
În zori e jiltul
gol de raze,
dar tot ce singur n-ai înfrânt
s-a spart din slove în topaze
si s-a-mblânzit de Duhul Sfânt.
ARHITECTURÃ
Vrând clipelor
sã pui parâmã
si umbrelor sã pui odgon
din vremea care se fãrâmã
faci, noaptea, lespezi de beton.
Si trupul gol al
umbrei tale
l-îngropi în zidul tãu nocturn,
din piatra-acestei catedrale
sã nu se surpe nici un turn.
În zori îsi
scapã-n hãu mistria
si-adormi pe-un hârb de curcubeu
visând c-ai tencuit vecia
pe sângele lui Dumnezeu.
MARELE PLÂNS
Marele plâns
n-are lacrimi
si nu stie vorbe de lut.
Asemeni izvorului tainic din stâncã
el gâlgâie-adâncului mut.
Marele cântec
n-are sunet
el nu stie vânturi de foc.
El muscã din noi hãlci mari de luminã
si suie cu ele în cioc.
Marile morti n-au
morminte
si nu stiu pãmântul afund.
Acolo în arderi, în scrumuri, în inimi
Marile morti se ascund.
METANIE
Doamne, fã
din suferintã
pod de aur, pod înalt.
Fã din lacrimã velintã
Ca-ntr-un pat adânc si cald.
Din lovirile nedrepte,
faguri facã-se si vin.
Din înfrângeri scãri si trepte,
din cãderi urcus alpin.
Din veninul pus în
canã
fã miresme ce nu pier.
Fã din fiecare ranã
o cãdelnitã spre cer.
Si din fiece dezastru
Si crepuscul stins în piept,
Doamne, fã lãstun albastru
Si fã zâmbet întelept.
COLIBA
În tainele
pãdurii nãzdrãvane
Aflaserãm coliba din povesti,
cu turtã dulce, sus, în loc de-olane,
cu prag de zahãr si lãstuni ceresti.
Ferestrele pãreau
de nestemate,
Tesea corãbii luna pe gherghef.
Ciupercile cãrau brocart în spate
si l-asterneau pe trepte de sidef.
Cu fragi si temenele
de mãtasã
ne-ntâmpina si raiul la uluci,
eu, împãrat si tu, împãrãteasã,
pe un tãrâm albastru de nãluci.
Ne presãrasem
toatã depãrtarea
Si pulberea cu aurul din noi…
De ce n-a fost sã nu mai stim cãrarea,
Nici pasul care duce înapoi ?
ÎNTREBARE
Adâncã-i
noaptea, orele profunde...
Gemând, spre raftul cãrtilor mã-ndrum
si-ntreb în soaptã fiece volum:
- Tu esti ? Si cartea fuge si se-ascunde.
Plângând,
întreb portretul ei acum:
- Tu esti ? Si nici iubita nu-mi rãspunde.
Îmi umplu cupa-n vin sã mã scufunde,
Întreb: - Tu esti ? Si cupa piere-n fum.
Si-ntreb si spada
mea: - Tu esti ? Si tace.
Si cum mã prãbusesc în jilt înfrânt,
din zid o umbrã albã se desface...
Mã-ntorc spre
ea cu sânge în cuvânt
si-n ochii lui Iisus e numai pace.
Întreb: - Tu esti ? Si umbra spune: - Sunt.
FACERE
În Nazaret
e-o primãvarã dulce
si zburdã-n ea copilul de dulgher
si prag se-neacã-n aur si ungher,
Oriunde el surâde sau se duce.
Atinge-un lemn si
stopi de juvaier
tâsnesc din ciotul pus sã se usuce.
Aleargã-n drum si ulita strãluce,
Ca noaptea, drumul robilor pe cer.
Se joacã-n
praf si colbul ca o iascã
Musteste flori sub tãlpile lui mici.
A râs: scaietii-ncep sã gângureascã
Si pietrele prind
viers de rândunici.
Un pas: si pomii-n hainã îngereascã
merg dupã El cu pasi de ucenici.
RIDICÃ-TE,
GHEORGHE, RIDICÃ-TE, IOANE !
Nu pentru-o lopatã
de rumenã pâine,
Nu pentru pãtule, nu pentru pogoane,
Ci pentru vãzduhul tãu liber de mâine
Ridicã-te, Gheorghe, ridicã-te, Ioane !
Pentru sângele
neamului tãu curs prin santuri,
Pentru cântecul tãu, tintuit în piroane,
Pentru lacrima soarelui tãu pus în lanturi,
Ridicã-te, Gheorghe, ridicã-te, Ioane !
Nu pentru mânia
scrâsnitã-n mãsele,
Ci ca sã aduni chiuind pe tãpsane
O claie de zãri si-o cãciulã de stele,
Ridicã-te, Gheorghe, ridicã-te, Ioane !
Asa ca sã
bei libertatea din ciuturi
Si-n ea sã te-afunzi ca un cer în bulboane
Si zarzãnii ei peste tine sã-i scuturi
Ridicã-te, Gheorghe, ridicã-te, Ioane !
Si ca sã-ti
pui tot sãrutul fierbinte
Pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane,
Peste toate ce slobode-ti ies înainte,
Ridicã-te, Gheorghe, ridicã-te Ioane !
Ridicã-te,
Gheorghe, pe lanturi, pe funii,
Ridicã-te, Ioane, pe sfinte ciolane,
Sus pe lumina din urmã-a furtunii,
Ridicã-te, Gheorghe, ridicã-te, Ioane !