ADINA ELENA MOCANU
FRUMUSEŢEA ŞI ARMONIA SATULUI TRADIŢIONAL
Adina Elena Mocanu s-a născut, la 22 mai 1990. Este elevă în clasa a VIII-a la Şcoala, cu clasele I-VIII, din Valea Cireşului, comuna Botoroaga Judeţul Teleorman. Pasiunea ei pentru pictură şi pentru poezie se manifestă încă din clasele mici. Copilăria petrecută la sat face să-şi deruleze imaginaţia pe un ecran cu un film despre tradiţii şi obiceiuri, despre oameni şi despre preocupările lor. Adina Mocanu priveşte universul magic dintr-un punct luminos, de unde vede pământul şi cerul, în culori strălucitoare, pline de viaţă şi de feerie. Ea recrează din culoare şi suflet, satul românesc cu jocul, cu cântecul, cu gospodăriile tradiţionale, cu livezile încărcate de pomi plini de rod, cu Biserica ce îl are patron pe Sfântul Gheorghe şi, mai ales, cu drumul ce duce către credinţă. Plasează Universul într-un spaţiu colinar, cu suişuri şi coborâşuri, aidoma spaţiului ondulat mioritic, din gândirea lui Lucian Blaga. Aidoma sufletului omenesc ce urcă şi coboară pe scara trăirii. Crează o lume ancestrală am zice, îmbrăcată în port naţional, o lume suprinsă în zi sărbătoare, duminica, dupa Sfânta Liturhie. Lumea satului. apa, fântâna cu ciutură, dealul şi grădina, cerul înstelat sunt elemente nelipsite din universul pictural al micuţei artiste. Lucrările ei se numesc « Odaia bunicii », « La cules de vie », « La coasă », « La fântână », « În satul meu », « Drăgaica sau Sânzienele », « În gospodărie ». Aşa cum se exprimă şi în poemul « Satul natal » pe care îl reproducem alături de acest album, sufletul micuţei Dina Elena Mocanu va rămânea legat de frumuseţile de acasă, cărăra nu va înceta să le dea strălucire pe drumul împlinirii personalităţii sale de om şi de artist.
Din anul 1997 şi până azi, Adina Elena Mocanu participă cu lucrări de artă plastică la numeroase expoziţii de pictură din ţar : Bucureşti, Ilfov, Teleorman, Piteşti, etc. ; şi din străinătate: India, Polonia, Japonia, Franţa. Primeşte premii şi medalii între care Medalia de aur şi trofeul la Olimpiada Francofoniei, Artelor şi Culturii, organizată de Asociaţia « Amitié Partage Quimper »- Franţa. Este invitată în numeroase tabere de creaţie plastică şi publică articole şi fotoreportaje în revistele : « Chemarea Credinţei » - revistă pentru copii şi părinţi a Patriarhiei Române ; « Satul Natal »; în cartea-album « Copii în sat de basm » - ediţie română-franceză, editată de Asociaţia Nova Internaţional şi în multe alte ziare şi reviste. Recent la « Sala cu Oglinzi » a Uniunii Scriitorilor din România, a avut loc o întâlnire în jurul cărţilor, s-au expus tablouri, iar Adina a acordat un interviu pentru Radio România, fiind prezentă, alături de copiii din clubul de la Vultureşti, coordonat de învăţătorii : Elena şi Ion Mateescu, de cel de la Vaslui şi alături de cele de artă naivă din Bucureşti, ce se află sub coordonarea pictoriţei Valeria Tofan, care a avut o contribuţie majoră în evoluţia micuţei. La Piteşti, cu prilejul Expoziţiei de artă naivă, ediţia 2004, Adina Elena Mocanu a primit diplomă de excelenţă, din partea revistei « Satul Natal », alături de Carmen Cătălina Toma şi Valentin Crucianu, pentru reprezentarea satului românesc în creaţia plastică. Toţi fac parte dintr-o lume nouă, o lume activă în spaţiul rural, care priveşte satul cu ochii copilăriei, fapt ce-i conferă strălucire şi eternitate. Ne ataşăm acestor copii admirabili cu credinţa că ne vom întoarce la valorile dintâi, acoperite de uitare ori de ignoranţă, în cele mai multe dintre satele din spaţiul carpato-danubiano-pontic.
Satul natal
Satul
din care eu vin
are un nume rar,
coborât din poveste.
Acolo, în satul
în care trăiesc,
femeile sunt flori
şi zâmbesc către soare ;
bărbaţii au chip dârz
trudesc pe ogor
iar bătrânii sfătoşi,
în nopţi târzii,
leagănă vise zburdalnice
şi nepoţi.
Acolo, în satul
din care eu vin,
veşnicia este la ea acasă :
Biserica smerită rugă înalţă spre cer,
iar clopotul vechi,
cu dangăt domol
te cheamă către Dumnezeu.
Cu sufletul însetat,
plin de-ntrebări şi nelinişti,
pornesc către zările lumii ;
oriunde m-aş duce,
satul copilăriei mă însoţeşte
ca un înger păzitor.
Aş vrea să mă-ntorc,
cândva peste ani,
în satul din vale,
în frumosul meu sat natal,
aducându-i în dar,
înşirate,
ca-ntr-o salbă de nestemate,
descifrate,
tainele omenirii
toate.
 
  
  
|
|
