Promovarea sistemului educational:
Reabilitarea tiganilor în Romania

Tiganii au fost atestati pentru prima oarã în secolul al XVI-lea, în Valahia. La sfârsitul secolului, ei au ajuns în Transilvania, de unde au migrat în Germania (unde au fost omorâti în al doilea rãzboi mondial). Tiganii ramasi în Valahia au devenit robi. În 1844 Printul Sturza a pus capãt robiei. Statutul social al robiei, cel mai jos nivel ierarhic, constituie motivul pentru care tiganii sunt clasati în inferioritate. În Romania, si probabil oriunde în lume, sã numesti pe cineva tigan este considerat o insultã.Termenul peiorativ îi determinã pe acesti oameni sã trãiascã cu spaimã, cu complexul inferioritãtii, îi determinã sã se rupã de trecut, sã-si caute personalitatea individualã si de grup, sã-si gãseascã o nouã identitate care sã le confere transcederea cãtre valorile nationale si universale din spatiul în care vietuiesc. Foarte multi tigani au renuntat la etnie din teama de a fi marginalizati si s-au asimilat în comunitatea majoritarã. Este adevãrat cã satul românesc nu mai e omogen, el a evoluat si cultura lui este heterogenã, bazatã pe multiculturalism si diversitate etnicã. Si turcul si grecul si tiganul si maghiarul si evreul, toti sunt români si trãiesc pretutindeni în satele românesti, în târguri, în orãsele, în marile orase. Toti vin de la Dumnezeu cu o patrie, cu o mamã si cu o limbã. Valori care trebuiesc pãstrate si respectate. Tiganii însã trãiesc într-o dezorganizare socialã, iar de propria lor culturã stiu din ce în ce mai putine lucruri.
Cultura tiganilor este o culturã traditionalã, care nu a fost luatã în considerare si valorificatã ca atare. Se cunosc mari scriitori ca: Ion Budai Deleanu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Miron Radu Paraschivescu, Zaharia Stancu, Marin Sorescu, A.S.Puskin, Federico Garcia Lorca, care au scris opere nemuritoare inspirate din cultura, traditia, precum si din drama acestei categorii umane. Se stie cã în timpul Holocaustului aproximativ 100000 de tigani au fost exterminati. În comunism, statul a încercat sã-i asimileze cu populatia din Romania. A existat chiar o tendintã revisionistã a unor istorici români care au încercat sã-l reabiliteze pe generalul Ion Antonescu, fost dictator, care a luptat împotriva comunismului, dar care, din nefericire, a omorât grupuri masive de tigani.
Cu ani în urmã, Facultatea de Litere a Universitii Bucuresti, în cadrul unui seminar de educatie civicã punea în discutie o chestiune spinoasã, aceea a integrãrii comunitãtii tiganilor în spatiul social, cultural si spiritual românesc, pregãtind studentii pentru implicarea în reabilitarea acestei etnii. Istorioara care mã motiveazã sã scriu acest articol a avut loc în Clubul de Litere, la subsolul clãdirii din Edgar Quinet, în care s-a dezbãtut cu studentii si profesorii de ce, recent, tiganii se cheamã romi, si de ce brusc se vor cu un nou nume si nu-si pãstreazã numele pe care îl folosesc de sute de ani: tigani. (Folosesc termenul tigan în acest articol, pentru cã are valoare care se vrea accentuatã.) Nu explicatia lingvisticã - dacã rãdãcina din latinã si transformarea istorico-lingvisticã sunt veridice - e motivul pentru care ridic aceastã problemã, ci de ce tiganii vor sã renunte la numele de tigan, de ce tiganii îsi abandoneazã identitatea. Se încearcã neîndoilenic o schimbare culturalã, o asimilare în cultura noastrã si se începe cu schimbarea numelui, de la tigan la rom, care e foarte apropiat de identitatea româneascã.
Am urmãrit mai târziu un plan de lectie pentru reabilitarea tiganilor din România pentru câteva scoli din nordul Statului New York, al unei studente române, dintr-un program de doctorat în dezvoltare umanã la Univeristatea din Rochester, precum si planurile de lectii ale unor studenti din programul de “Teaching and Curriculum”. Studentii din Statele Unite sunt foarte receptivi la multiculuralism si dezvoltare socialã. Ei au preocupari în domeniul cercetarii si dezvoltãrii umane pentru categoriile etnice defavorizate, cãrora societatea trebuie sã le acorde asistentã culturalã si socialã. Demersul nostru are menirea de a trezi interesul studentilor si al profesorilor din România de a se implica în programe care promoveazã sistemul educational pentru sprijinirea acestei categorii ignorate si privite ca o paria a societãtii. Studentii de la facultãtile pedagogice, de educatie civicã, sociologie sau antropologie, pot sã înceapã încurajarea culturalã a reabilitãrii tiganilor din România si sã înteleagã valoarea si importanta acestei schimbãri în plan social si educational, sã le cunoascã traditiile culturale, modul de viatã, sã renunte la stereotipurile încorporate si la etichetele cu care defilãm, încã si din pãcate, noi românii.
Departamentul de Stat American, prin programele sale de educatie civicã încearcã sã ajute reabilitarea socialã a tiganilor din România. Centrul american faciliteazã programe de Educatie Civicã si trimite foarte multi tigani la studii în US sau în Europa. În acest sens este necesar de o implicare nu numai a Guvernului României, care a adoptat Strategia pentru Îmbunãtãtirea Situatiei Romilor, finantând proiecte si încurajînd asociatiile de tip ONG sã realizeze programe sociale, culturale si educative în parteneriat cu elitele satelor si ale acestei comunitãti, ci e importantã implicarea întregii societãti civile în eradicarea sãrãciei la sate, dar mai ales este nevoie de implicarea institutiilor de învãtãmânt si de culturã prin desfãsurarea de programe eligibile în interesul lumii sãtesti, de cercetarea în teren si cunoasterea concretã a realitãtii existente, ca pornind de la evidentã sã se poatã lansa proiectele necesare pentru sprijinirea acestor categorii neglijate si neprivilegiate.
Studentii de la facultãtile mai sus mentionate trebuie sã realizeze teme pentru seminarii, fãcând cercetãri pe teren, în mijlocul acestei lumi, despre ale cãrei traditii, despre a cãrei viatã si activitate sã scrie cãrti, lucrãri de diplomã, studii, articole, referate, care sã fie publicate de mass media, ca în acest fel, aceastã lume sã se cunoascã pe sine si sã fie cunoscutã la adevãrata ei valoare. Studentii sã efectueze practica pedagogicã la scolile sãtesti, acolo unde se aflã mari comunitãti de tigani. Proiecte de acest fel se vor putea desfãsura începând chiar cu anul scolar 2001 / 2002, în localitãtile unde se aflã cele mai numeroase comunitãti de romi. Ajutându-i sã învete carte, sã-si cunoascã traditiile si istoria si îndemnându-i sã-si punã în valoare personalitatea umanã si sã fie proprii lor stãpâni, acesti oameni vor deveni liberi sã gândeascã si sã-si construiascã propriile vieti. Doar astfel se vor sterge granitele dintre grupurile sociale care trãiesc aceeasi istorie si strãbat acelasi spatiu al eternitãtii.

Elisaveta Novac

DIN MAREA LITERATURÃ A LUMII -
A.S. Puskin

TIGANII - fragmente

BÃTRÂNUL