LA CE E BUNĂ POEZIA?
ELISAVETA NOVAC
În numărul 4 din 2003 al revistei România literară, Dl. Nicolae Manolescu se întreabă în articolul de fond „La ce e bună poezia ?“, interpretând un film din 1995, al lui John N. Smith, intitulat straniu ”Minţi periculoase”. O profesoară ajunsă prin hazard la o “clasă specială”, de la care au fugit toţi colegii săi înainte numiţi, găseşte o metodă prin care îi captivează pe copii: le predă poezie. Caută poeţi buni, a căror poezie trezeşte sentimente umane. Ii pune să citească, să recite. Le explică vocabularul, analizează stilul poetic, tropii. Nu evită nici comentariul scurt la nivelul versului, al strofei şi în fine al textului liric în întregime. Le vorbeşte despre viaţa poetului, autor al discursului liric. Ii conduce la convingerea că ei înşişi pot să exprime cu timpul sentimentele pe care le trăiesc, inoculându-le ideea că poezia e chiar viaţa lor. Că ea respiră în acelaşi timp cu ei, se bucură, se întristează, ori se joacă. Se apropie împreună cu ei de poezie ca joc al imaginilor, al ritmului, al măsurii. Astfel poezia pătrunde încetul cu încetul în sufletul copiilor care o memorează cu uşurinţă, o recită, ori şi-o însuşesc exprimând gânduri şi idei proprii. Uşurel învaţă să se exprime cu cuvintele lor. Prin acest exerciţiu şi antrenament intelectual, adolescenţii se deprind cu un limbaj, cu o filozofie şi cu o etică deosebite. Ei depăşesc handicapul lipsei de educaţie din familii şi se află în siguranţă şi în posibilitatea vădită de a se exprima simplu, firesc, de a se îndepărta de comportamentul ofensiv cu care şi-au alungat dascălii, de a se îndepărta de grupurile de drogaţi, ori de bandele mafiilor locale.
Să ne gândim acum ce loc mai ocupă poezia în educaţia copiilor şi adolescenţilor noştri din scoli. Nici unul sau unul foarte insignifiant. Părinţii nu au timp să le citească seara celor mici din Eminescu, Coşbuc, Goga, Arghezi, Blaga şi exemplul e fără sfârşit. La grădiniţe se mai recită rar. Nu mai urmărim concursuri de recitatori ca pe vremuri când în şcolile noastre poezia era regină. Urmărim anchete în rândul populaţiei de ziua lui Eminescu şi constatăm cu tristeţe ca marele poet român se pierde din memoria urmaşilor. Se îngână ceva din Luceafărul, în rest se aşterne golul, un gol care seacă sufletele, le veştejeşte. Un gol pe care îl umple televiziunea cu ororile ei. Revistele de cultură care ar putea să ofere copiilor lecturi poetice apar in tiraj revoltător de mic insuficient şi nu au cum să ajungă pe băncile copiilor. Cărţile de asemenea. Dascălii şi-au pierdut preocuparea pentru concursul literar, ori pentru crearea de cercuri de lectură, de creaţie, ori de compunere în şcoli. Dascălii nu mai ştiu, şi nu-i mai învaţă nimeni să facă ore de poezie, ba mai mult, nu mai ştiu ce să facă la ora de dirigenţie, în afară de motivarea absenţelor. Proiectul nostru de corespondenţă între copiii oraşelor şi cei ai satelor este doar sporadic acceptat şi asta din comoditatea dascălilor şi din neimplicarea instituţiilor de învăţământ. Copiii de la sate au nevoie de donaţii de carte, au nevoie de iniţiere în tot ce înseamnă cultură şi deschidere către artă. Poezia nu se mai recită pe scenele căminelor culturale, care au fost lăsate în paragină. Nu se mai fac întâlniri cu poeţi, cu scriitori consacraţi, menite să trezească interesul copiilor pentru lectură, pentru cunoaştere. Poezia rămâne instrumentul de cunoaştere a vieţii şi a lumii, ea dezvoltă metaforic realităţile general-umane şi nu vor mai fi necesare orele de sex la copiii din clasele primare, ci însuşirea unui cod de legi pe care le induce în sufletul lor poezia, creaţia în genere. Chiar emisiunile de pe posturile televiziunilor fără poezie sunt fade, n-au suflet, n-au conţinut şi nu ies din sfera banalului.
Credem că nu e prea târziu să ne întoarcem la această demonstraţie inteligentă prin care cucerim inimile şi care poate să fie un mijloc instructiv şi educativ desăvârşit. Învăţând limba veche şi înţeleaptă, limba sfântă, chiar şi din rugăciuni, din psalmi, copiii se deprind să se autodirijeze să nu mai fie atraşi de răul din jur, să-l diminueze chiar spre a nu i se mai oferi victime. Metoda este simplă şi înţeleaptă, iar poezia noastră este printre cele mai frumoase din lume. Să începem chiar din seara aceasta să adormim cu o poezie. Să începem din noul an şcolar să facem în şcoli ore de poezie şi vom avea generaţii de copii instruite şi pregătite pentru viaţă. |
|
