Din sumar

Din nou acasă (Ion Filipoiu)
Nova International Association's Call for Funding
Dumnezeu n-a murit! Asta s-o ştiţi! V-o spune Nietzsche, care în final a văzut pe Dumnezeu! (PS Calinic)
Satul românesc va vieţui prin ceea ce are valoros şi etern (Gheorghe Dinuţă)
Clubul micilor căutători de folclor din Modoia (prof. Olimpia Tănase)
Pe ţăranul român să-l întrebăm, atâta vreme cât trăieşte după legile unei morale ancestrale, dacă vrea să dispară, ori bunăoară să se mute în muzeu (Elisaveta Novac)
Originea cuvântului „sat“ (Ion Filipoiu)
Visul solar al copiilor de la Albeştii de Argeş - Duţă Claudiu Costin (Elisaveta Novac)
Inuiţii, victime ale rasismului ştiinţific în Europa sfârşitului secolului al XIX-lea (Fevronia Novac)
Poeme de Cristian Ciucar
Poeme de Gabriela Melinescu
Prieteni de condei - pen pals - Apel către dascăli
Râpa Fetii (Colonel (r) Ioan A. Dobrescu)
Ielele (Elisaveta Novac)
Lacrimi pentru Cina cea de Taină (Amalia Elena Constantinescu)


Revistă editată de
Asociaţia NOVA INTERNAŢIONAL
cu sprijinul Consiliului Local
al Primăriei Piteşti
şi al Episcopiei Argeşului şi Muscelului

 
     
     
 

Website realizat şi întreţinut de Valentin ENACHE (mail - website) © 2004,
Asociaţia NOVA INTERNAŢIONAL,
Piteşti, Argeş, Romania

 
     

LACRIMI PENTRU CINA DE TAINĂ

AMALIA ELENA CONSTANTINESCU

Iertare pentru păcatul firii

Doamne, crucea ta o port în mine
prin păcatul firii omeneşti
şi curg pe viaţa mea lacrimi divine
să umple golul timpului din care Tu lipseşti.
Mă iartă, Doamne, că te-am răstignit
căci nenăscută port această vină ;
mă iartă, Doamne, că m-am ofilit
şi am căzut prin fire, din lumină.
Îmi iartă moartea şi îmi iartă viaţa
atâta timp cât doar iubirea le îngână
purifică din mine dimineaţa
pe care doar lumina e stăpână.
Mai port în palme candela aprinsă,
Ca prin Golgota Ta Dumnezeiască
păcătoşenia lumii în veci să fie-nvinsă
şi viaţa mea din Tine de-a pururea să crească.
Mă ard în suflet, Doamne, izvoare de venin
mai reci şi mai fierbinţi deopotrivă
cu trupul Tău din pâine şi din vin
îmi iartă vina mea definitivă.


Lacrimi pentru Cina de taină

Mâna Ta ne frânse Pâinea
la masa din urmă
şi-această Pâine
se frânse-n ea
ca Trupul Tău
împărţit celor mulţi,
bogaţi şi săraci,
de suflet desculţi.
Ca rădăcini amare de copaci
creşte în noi cu veşnicia timpul,
jertfă nesângeroasă vinul
ne arde-n suflet
ca Sângele Tău
pe crucea mântuirii noastre.
Omule, pentru ce-ai căzut
din slavă, din lumină
şi L-ai rănit pe Dumnezeu ?
Sunt binecuvântată eu
cu această vină
şi port mereu
pecetea durerii Lui
peste sufletul meu.

Masa tăcerii Cina de Taină,
pentru ce păcătoşenia lumii
mi-a osândit Mântuitorul ?


Rugă

Iartă-mă, Doamne, am vrut doar să iubesc
deşertăciunea lumii căzute în abis,
dar n-am ştiut că-n tot ce-i omenesc
ne mai rămâne setea rasplată pentru-nvins.
Iartă-mă, Doamne, că ispita
m-a răscolit în suflet şi în sânge,
dar fără Tine însuşi iadul
în focul lui cel veşnic plânge.
Iartă-mă, Doamne, pentru iubire
şi chiar mai mult şi pentru ură,
m-am lepădat de ce-am avut
din şarpe am crescut - făptură
şi pradisul l-am vândut
pentru o lacrimă de zgură…
Dar nu ajung, nu mai ajung
la mâna Ta întinsă prin viscol şi noroi,
iar rugăciunea însăşi e-o lacrimă pe rug
sub strălucirea feţei Tale, genunchii mi-i îndoi.
Şi zbor apoi cu aripi de-mprumut
din veşnicie-n veşnicie
şi din amurg către amurg.

Mă iartă; Doamne c-am căzut
în timpul trist şi efemer..
Eternitatea m-a durut
când Te-am uitat, acolo-n cer !


Lacrima păcatelor noastre

Sângele Tău cununa razelor de soare
mântuitor şi trist ne-ai lăsat Darul,
pe Tine, lacrima păcatelor ce-au fost,
meschine, crude, omeneşti păcate…

Te arse în suflet, Te bătu şi Te răni
cu vorbele otrăvitoare
poporu-ntreg Te răstigni.
Ce aprig e cuvântul şi suliţa cu care
ţipând o lume-ntreagă Te-mpuse, Te huli
e suliţa păcatelor înveninată, oarbă.

Din cupă ne băuşi amarul
ispitei noastre de-a muri !

     
 

Înapoi susÎnapoi la pagina anterioarăTipăreşte această pagină