Din sumar

Din nou acasă (Ion Filipoiu)
Nova International Association's Call for Funding
Dumnezeu n-a murit! Asta s-o ştiţi! V-o spune Nietzsche, care în final a văzut pe Dumnezeu! (PS Calinic)
Satul românesc va vieţui prin ceea ce are valoros şi etern (Gheorghe Dinuţă)
Clubul micilor căutători de folclor din Modoia (prof. Olimpia Tănase)
Pe ţăranul român să-l întrebăm, atâta vreme cât trăieşte după legile unei morale ancestrale, dacă vrea să dispară, ori bunăoară să se mute în muzeu (Elisaveta Novac)
Originea cuvântului „sat“ (Ion Filipoiu)
Visul solar al copiilor de la Albeştii de Argeş - Duţă Claudiu Costin (Elisaveta Novac)
Inuiţii, victime ale rasismului ştiinţific în Europa sfârşitului secolului al XIX-lea (Fevronia Novac)
Poeme de Cristian Ciucar
Poeme de Gabriela Melinescu
Prieteni de condei - pen pals - Apel către dascăli
Râpa Fetii (Colonel (r) Ioan A. Dobrescu)
Ielele (Elisaveta Novac)
Lacrimi pentru Cina cea de Taină (Amalia Elena Constantinescu)


Revistă editată de
Asociaţia NOVA INTERNAŢIONAL
cu sprijinul Consiliului Local
al Primăriei Piteşti
şi al Episcopiei Argeşului şi Muscelului

 
     
     
 

Website realizat şi întreţinut de Valentin ENACHE (mail - website) © 2004,
Asociaţia NOVA INTERNAŢIONAL,
Piteşti, Argeş, Romania

 
     

VISUL SOLAR AL COPIILOR DE LA ALBEŞTII DE ARGEŞ

Duţă Claudiu Costin

Duţă Claudiu Costin devine pe nevăzute unul dintre profilurile clubului de artă « Cromo » de la Albeştii de Argeş. El surprinde satul natal în zi de sărbătoare, cu case pe dealuri frumos îngrijite, cu pomi înfloriţi, cu hora. Ce e de mirare că hora, care nu se mai prea joacă de mult pe la sate, este făcută de copii, tot ei sunt lăutari, acompaniaţi de păsări, semn că dansul specific românesc nu va fi dat uitării.Într-o altă ipostază, Claudiu ne intoduce în universul subacvatic, într-un castel sprijinit pe un peşte, toate vieţuitoarele lumii marine se mişcă încoace şi în colo printre corali într-o bogată strălucire. Există la mai toţi membri clubului, şi la Claudiu, visul solar. Spre soare duc gândurile şi imaginile lor viu colorate, cum bunăoară corabia înălţată de valuri până în vîrful unui copac, cu echipajul privind cu nădejde către soare. Apoi Mireasa florilor, înconjurată de copii jucăuşi, nelipsind din spaţiu nici povestea. Iezii de data aceasta sunt singuri prin curte, nici măcar n-au mai tras ivărul la casă, ci s-au lăsat pradă uşoară pentru lup. Neascultarea. O sa-i coste pielea de pe ei. Nu-i aşa ? Culesul de mere e specific zonei, însă merele sunt personificate în tabloul lui Claudiu şi, credem, cu atât mai gustoase.

Ca şi mulţi dintre colegii lui, Duţă Claudiu Costin a luat în serios arta de a dărui frumuseţi planetei, arta de a face cunoscute plaiurile ondulate ale spaţiului său natal, de a da viaţă viselor copilăriei petrecute la sat. Şi nu e singurul. Sunt numeroşi copiii care prin harul şi prin vocaţia lor anihilează teoriile despre o presupusă dispariţie a satului românesc.

Minunile de pe valea râului Arges dăinuie şi se încarcă de strălucire prin penelurile maiestrite ale copiilor de la Clubul de artă « Cromo », coordonat de această dată de o profesoară foarte tânără plina de râvnă şi entuziasm. Deşi se crease un hiatus prin despărţirea de doamna Elena Stoica, revenită în satul natal, Corbeni, unde îndrumă, cu neobosită pasiune, clubul de arta «Culoare şi vis », făcând cunoscut spaţiul paradisiac, de la intrarea în defileul Argesului, pe întreg mapamondul, acum Şcoala generală Albeşti are un urmaş al celebrei profesoare, pe una dintre elevele sale : Nicoleta Pristavu, absolventă a Institutului de Arte « Nicolae Grigorescu » din Bucureşti. În periplu nostru primăvaratic la Corbeni, la Muzeul Copilului, la clubul de artă, ne-am abătut pe la atelierul de desen de la Şcoala Albeşti şi nu mică ne-a fost surpriza să găsim sala plină de copii cu privirile aplecate pe planşele de desen, ridicându-se din când în când spre a primi indicaţii de la profesoara lor. O atmosferă de creaţie, cu suflete de copii pasionaţi de culoare şi penel, care, în timpul lor liber, vin şi ocupă loc la mesele special amenajate pentru desen. Aproape 30 de copii se aflau în atelier, însă n-am mai regăsit, ca pe vremuri, acuarelele şi uleiurile, pe care maestra celor de atunci le aducea din Italia, Franţa, America, ori după unde călătorea. Noua generaţie de „artişti” pictează pe hârtie subţire şi cu culori de calitate slabă, neştiuţi de nimeni. Şi paradoxal, pictează foarte frumos. Există neîndoielnic, în acest spaţiu, nişte energii creatoare, care le furnică degetele şi le aprind sufletele, că altfel de unde ar da năvala atâtea frumuseţi, atâta armonie. Imaginaţia creatoare a acestor copii frumoşi abundă în subiecte care de care mai fermecătoare. Ei recrează un spaţiu al străbunilor, de unde nu lipsesc poveştile, ei revigorează hora în desenele lor precum şi activităţile specifice anotimpurilor din satul lor aşezat într-un spaţiu privilegiat. Privirile li se înalţă pe siluetele munţilor pe care îi populează cu basme din cele mai năstruşnice. O lume vie, care nu seamănă în nici un chip cu cea reală, ni se înfăţişează din picturile copiilor de la Şcoala Albeşti. O lume care ne cheamă să ne aplecăm mai mult asupra autorilor, să le dăm mai multă atenţie, să le acordăm un mai mare sprijin.

Tânăra profesoară, Nicoleta Pristavu, ne-a mărturisit că a încercat o nemăsurată bucurie când i s-a încredinţat catedra de desen de la Şcoala Albeşti şi că doreşte să meargă pe urmele profesoarei sale de la care a învăţat tainele penelului.Are chiar proiecte importante pe care doreşte să le ducă la îndeplinire. Unul dintre ele, pe care îl împlinim noi acum, acum, era să ilustreze revista « Satul Natal » cu desenele realizate la clubul « Cromo ». Am întâlnit la Albeşti un colectiv de profesori care ne-au întâmpinat cu multă bucurie sufletească, profesori care se dăruie acestei lumi pitice spre a o îndruma către fapte viabile. Unul culege legendele satelor, altul adună folclor poetic, un altul scrie poezii şi organizează întâlniri cu sciitori, iar directoarea promite să nu le lipsească micilor artişti materialele de care au trebuinţă. Astfel şcoala la sat nu se ascunde pe dincolo de munţi ori de ape, ci se face cunoscută prin tot ce are mai bun şi mai trainic : copiii.

Elisaveta Novac

Duţă Claudiu Costin

     
 

Înapoi susÎnapoi la pagina anterioarăTipăreşte această pagină