ANUL IV - Aparitie trimestrialã - Nr. 12 - 2004
Revisă de Cultură editată de Asociaţia Nova Internaţional cu sprijinul Episcopiei Argeşului şi Muscelului

DIN SUMAR:

• Constantin Noica: “Ce e etern şi ce e istoric în cultura românească”
• Calinic Argatu: “Cultura este o parte constitutivă a omului”
• Interviu cu domnul Costin Alexandrescu
• Elena Rotaru: “Liviu Rebreanu şi satul Valea Mare”
• Poezia cusăturilor din Muscel
• Din legendele trecutului: “Copii de altădată de la Vultureşti”
• Cântecul de lebădă al Lutului
• Mildred A. Rose: “Poezia satului amerindian”
• Descântece din Modoia - Vâlcea
• Elisaveta Novac: “Amintiri din Modoia”
• Ion Focşa: “O raită prin copilăria mea”
• Unde ne sunt satele de altădată
• Ana Blandiana: Poeme religioase

Tatăl bănuitul, nerostitul veghind

ANA BLANDIANA

Bătrânii sihaştrii

Îmbătrâniţi sihaştrii în păduri,
Blana de lup li s-a lipit pe trup,
Părul le ţese ochii,
Le-astupă urechile
Şi-n bărbiile-ncâlcite albinele-şi
fac stup.
Eu nu-şi aduc aminte
De ce-au venit aici
Şi nu mai ştiu demult cuvântul
Pe care trebuiau să-l strige lumii.
Din când în când, în chip de vultur,
Li se trimite semn de voia cerească,
Dar bătrânii se joacă
Împletind în penele păsării flori
Şi Dumnezeu mâniat nu înţelege
Că ei au uitat să urască.

Pieta

Durere limpede, moartea m-a-ntors
În braţele tale supus, aproape copil.
Tu nu şti daca trebuie să mulţumeşti
Sau să plângi
Pentru fericirea aceasta,
Mamă.
Trupul meu, dezghiocat din taină,
Este numai al tău.
Dulci lacrimile tale îmi picură pe umăr
Şi mi se strâng cuminţi lângă claviculă.
Ce bine e !
Neînţelese peregrinări şi cuvintele,
Ucenicii de care eşti mândră şi care te sperie
Tatăl bănuitul, nerostitul veghind,
Toate-s în urmă.
Liniştită de suferinţă-nţeleasă
Mă ţii în braţe
Şi pe furiş
Mă legeni uşor,
Legănându-mă, mamă.
Trei zile numai sunt lăsat să mă odihnesc
În moarte şi în poala ta.
Va veni apoi învierea
Şi din nou nu-ţi va mai fi dat să-nţelegi.
Trei zile numai,
Dar până atunci
Mi-e atât de bine
În poala ta coborât de pe cruce,
Încât, de nu mi-ar fi teamă că te-nspăimânt,
Lin mi-aş întoarce gura
Spre sânul tău, sugând.

Bisericile n-au acoperişuri

Bisericile n-au acoperişuri,
Ci aripi zgribulite pe trup,
De şindrilă,
Pe care va veni o vreme
Să şi le deschidă
Şi să se-nalţe
Încet, ca în silă
Ducându-şi făpturile
De aur şi fum
În văzduh tot mai sus,
Zburând cu vuiet mare, precum
Un stol de păsări grele
Spre apus.
In timp ce munţi isterici,
Amestecaţi cu marea
Ţâşnită către ei
S-ar prăvăli –
Frumos sfârşit al lumii
Sub cerul viu albastru
Roind de mari biserici vii.

Rugăciune

Să stau culcată în zăpadă
Cu braţele larg desfăcute,
Închipuind o nespus de frumoasă
Cruce cuprinsă de somn
Dinadins
Pe care doar îngerii ar merita
Să se răstignească
Pentru păcatele făcute
În paradis.
Alb fără margini
Şi linişte neîncepută,
Nori destrămaţi în flori
Troienindu-mă lin,
În timp ce lacrimi fierbinţi
Se nasc sub pleoapele-nchise
Şi-ngheaţă-nainte de-a curge
Din vise.
Amin.

Mama

Mamă, întâiul meu mormânt,
Beznă fierbinte,
Cu-atâta nerăbdare prostească părăsită,
În timp ce fiecare bulgăre
Al ţărânei sale
Se-mpotrivea plecării fără rost.
Îmi vei ierta vreodată învierea,
Grăbita înviere ce mă rupea de tine
Pentru ca, din lumină în lumină,
Să mă apropie de o altă moarte ?
E tot mai frig
Străinătatea mă pătrunde,
Pe cum mă urc se şterge drumul înapoi.
E-atâta depărtare pân’ la tine,
Că s-ar putea-nălţa biserici
Să mijlocească rugile-ntre noi.

Director: Vasile Novac
Redactor-şef: Elisaveta Novac
Consilier cultural: pr. Ştefan Ştefănescu

Editura NOVA INTERNAŢIONAL
Piteşti, 0300, b-dul Republicii, bl. D5b, sc. E, ap. 21, et. VI, tel. 0248 215178;
site: www.viitor.3x.ro; e-mail: novac@cyber.ro
Procesare computerizată: Gabriela Isar
Tipărită la: S.C. TIPARG S.A.

ISSN: 1582-8050