DIN SUMAR:

• Constantin Noica: “Ce e etern şi ce e istoric în cultura românească”
• Calinic Argatu: “Cultura este o parte constitutivă a omului”
• Interviu cu domnul Costin Alexandrescu
• Elena Rotaru: “Liviu Rebreanu şi satul Valea Mare”
• Poezia cusăturilor din Muscel
• Din legendele trecutului: “Copii de altădată de la Vultureşti”
• Cântecul de lebădă al Lutului
• Mildred A. Rose: “Poezia satului amerindian”
• Descântece din Modoia - Vâlcea
• Elisaveta Novac: “Amintiri din Modoia”
• Ion Focşa: “O raită prin copilăria mea”
• Unde ne sunt satele de altădată
• Ana Blandiana: Poeme religioase

POEZIA CUSĂTURILOR DIN MUSCEL

- urmare din pagina 10 -

Sunt apoi motivele simbolice, unele cosmice: soarele, focul, râul, valurile mării (moştenit de la vechii greci), altele figurând unelte de muncă : cârligul, zăliţa, grebla, scara, etc. Unele dintre aceste motive constituie materializarea unei perspective filosofice din care este privită lumea. „Râurii” din Muscel nu au început şi sfârşit, precum „Coloana infinită” a marelui Brâncuşi. Acelaşi râu în unduirea lui ritmică ne aminteşte vechiul dar mereu actualul „panta rhei”. Nu lipsesc florile, toate florile şi frunzele codrilor, stilizate mai mult sau mai puţin, realizate cu fantezie, în variate culori.

O adevărată revelaţie o reprezintă crucea – simbol al ortodoxismului din fiinţa noastră naţională. Aşa cum este realizată din flori, frunze, steluţe sau alte motive ornamentale, crucea aminteşte de vremurile de început ale creştinismului la noi, când ea era deopotrivă etalată şi ascunsă. Şi când ne gândim că punctul ornamental este crucea, cusătura naţională ne pare o închinare perpetuă, o secretă comunicare cu divinitatea. Femei evlavioase au cusut cu sfinţenie obiecte cu care şi-au împodobit casa, cămăşi pentru copii sau pentru bărbaţi, iile lor de sărbătoare sau pentru evenimentele fericite şi nefericite ale vieţii lor. Femeia modernă, prea implicată în agitaţia vieţii, are prea puţin timp pentru cusătură. Şi totuşi, în momentele pe care şi le acordă sieşi, orice femeie ar trebui să se apropie de motivele populare, care îi pot oferi o eficientă terapie pentru oboseala sau pentru frământările sufleteşti. Contactul cu această artă „creează în noi o stare de libertate, de seninătate, de domolire a asprei goane în care ne mână viaţa practică” (Tudor Vianu).

Din mai spaţioasa sau mai modesta noastră casă n-ar trebui să lipsească un colţişor în care aşezăm, pe un şerveţel cusut ca la noi, un vas de lut în care se simt bine toate florile anotimpurilor. În garderoba oricărui copil sau tânăr ar trebui să existe unul sau mai multe costume naţionale, pe care să le îmbrace la ocazii deosebite, cu mândria de a aparţine unui neam care a creat astfel de valori. Nu e desuet să le învăţăm pe tinerele fete să coasă în punct naţional, să poată ornamenta un spaţiu sau să bucure o persoană apropiată cu un obiect – un dar lucrat de mâna lor. Sunt în Muscel numeroase şcoli şi cadre didactice care cultivă respectul pentru aceste valori adevărate, verificate de timp şi recunoscute în pretutindenea lumii. E de datoria noastră să le păstrăm, să le scoatem la iveală, să le conferim tot mai largi întrebuinţări.

Vedem în cusăturile naţionale un simbol al vitalităţii şi al renaşterii poporului român. Dacă femeile din alte spaţii geografice au umplut lumea cu broderiile lor, noi de ce nu?

Elena Popescu - profesoară
Minerva - Sabina Mareş - învăţătoare