DIN SUMAR:

• Alexandru Mateevici «poetul limbii noastre»
• Întoarcerea fiului către sat • Interviu cu prof. dr. Adriana Rujan
• Catrene umoristice - Ioan Nelu Vişan
• Mărturisiri - Radu Octavian Maier
• Leonid Dimov - Poeme
• Miracole ale copilăriei - Denisa Popescu
• Profil - Valentin Crucianu - reportaj de Elisaveta Novac
• Din viaţa rromilor: Lungul drum al întoarcerii către nicăieri - Fevronia Novac - Canada
• Din legendele satului: Jidovul
• Păstorul satului - Prof. Cezar Bădescu
• Impresii despre satul natal
• Din creaţiile copiilor de la Vultureşti
• Nichifor Crainic - Poeme religioase

O IMAGINE COLORATĂ A SATULUI ROMÂNESC ÎN UNIVERS

Valentin Crucianu şi planeta bunicilor

Valentin Crucianu din fragedă copilărie, emigrează din lumea citadină a Bucureştilor către un spaţiu fascinant şi încărcat de basme şi de obiceiuri străbune : satul. Planeta bunicilor este leagănul celor mai frumoşi ani ai copilăriei sale. El rămâne alături de bunici până la vremea şcolii. Aici cunoaşte legendele, tradiţiile şi toate frumuseţile văzute şi nevăzute ale lumii rurale. Jocurile copilăriei pe uliţe, pe dealuri, prin văi şi păduri i-au creat un puternic ataşament pentru spaţiu ancestral. Toate încercările mamei, profesoară de desen, de a-l îndruma către muzică (pian ori vioară), la vremea şcolii, eşuează. La Şcoala populară de artă, unde mama picta, purta cu sine pe micuţul Valentin. Profesorul Neculai Iorga, i-a dat hârtie şi culori şi l-a îndemnat să „smângălească”. În glumă, profesorul i-a spus: „Uite, tu ştii să pictezi şi să aşezi pata de culoare mai bine decât mama ta !” Avea aproape nouă ani. De acum înainte, Valentin, a luat în serios activitatea la sala de pictură. Cum singura realitate pe care o cunoştea era satul, peisajul sătesc va fi regăsit în întreaga tematică a lui Valentin Crucianu, care la unsprezece ani va avea prima lui expoziţie de pictură : mai bine de douăzeci de lucrări în tehnici diferite. Pictura pentru formaţia lui sufletească şi pentru personalitatea lui a însemnat regăsirea între bunici şi joc, petrecând primii şapte ani în satul bunicilor, Rânzeşti, din Judeţul Vaslui. Bunica era o neîntrecută povestitoare. Cunoştea multe din istoriile biblice şi din poveştile lumii satului, pe care micul ascultător le aşternea în culoare, mai întâi pe hârtie şi apoi pe pânză. Bunicul îl ruga sa-i citească ziarul şi apoi se lega un dialog între ei bazat pe realitatea culturală a satului. I-a insuflat şi dragostea pentru pământ, astfel că în picturile lui Valentin se găsesc pe lângă temele jocului din copilărie (La derdeluş, Dealul lui Vasilache, În coada Prutului) şi acelea ale activităţii ţăranului român din primăvară până în toamnă : La arat, La semănat, La strânsul recoltei, La pescuit, Moş Morarul la tăiat stuf, Cocolete, s.a. Ne mărturiseşte Valentin că iubeşte oamenii satului, pe cei cunoscuţi în copilărie – pesonaje reale ale picturilor lui -, şi pe cei noi cu care poate comunica şi, este nelipsit din taberele de creaţie organizate în satele româneşti de pretutindeni.

Valentin Crucianu prin pictura lui naivă, realizată pe sticlă, pe pânză ori pe lemn, ne poartă înapoi, în timp, către o lume a miracolului, a legendei, a obiceiurilor, către o lume care nu şi-a pierdut strălucirea, către lumea veche a satului românesc care se încrâncenează să supravieţuiască. Un unchi care împletea coşuri din nuiele, ţesea rogojini, se regăseşte în picturile sale, precum şi alte personaje din mediul rural. El şi-a păstrat lângă suflet această pasiune pentru pictura naivă, pictură ce reprezintă cu autenticitate un univers prin care am vieţuit de-a lungul istoriei. Dacă la început Valentin a practicat pictura ca joc, azi această formă de manifestare a eului său a devenit un modus vivendi. Timpul liber îl petrece în faţa şevaletului şi, printr-o călătorie în transcendent, coboară acolo în freamătul vieţii şi priveşte de pe prispa bunicilor, spre lumea miracolului dezlănţuit la sărbătorile de peste an, ori la muncile pământului.

Vantentin Crucianu are o activitate apreciabilă argumentată prin numeroasele expoziţii de pictură personale, colective, naţionale şi internaţionale (Portugalia, Germania, Bulgaria), prin călătorii de studii în ţară şi străinătate, prin premii şi distincţii, prin participări la festivaluri de creaţie şi târguri, şi nu în ultimul rând, prin lucrările sale prezente în muzee şi colecţii (România, Austria, Germania, Belgia, Suedia, Franţa, Potugalia, Canada), prin colaborarea permanentă cu Muzeul satului. Astfel, Valentin, duce cu sine satul românesc în lumea largă, spre bucuria sufletului şi a spiritului, spre evidenţierea individualităţii lumii rurale şi culturii populare atât de bogate şi încărcate de frumuseţi necunoscute încă.

Absolvent al Şcolii de muzică şi arte plastice, al liceului de arhitectură, licenţiat în economia comerţului, tu-rismului şi serviciilor, Valentin Crucianu, trimite în lume „satul tradiţional” cu valorile lui reale, necontrafăcute de nici o modă, de nici un curent, dovedind încă o dată trăinicia culturii populare, al cărei izvor, asemenea celui al Prutului, nu seacă niciodată.

Elisaveta Novac

[top]